Condiment de băză al bucătăriei românești
Cimbrul poate fi găsit în multe preparate autohtone fiind considerat alături de alte câteva plante condimentare, baza aromatizării în gastronomia românească. . Că este vrba despre cârnați sau sarmale ori că vrem să preparăm o iahnie de fasole adăugăm cimbru pentru un plus de savoare. La fel punem cimbru și dacă facem tocănițe cu sau fără carne, mâncăruri cu varză sau cartofi copți.
Originea cimbrului
Puțini știu însă că acest condiment își trage originea din zona Iranului, iar de acolo a fost preluat și cultivat de popoarele din Europa dar și cele din Orientul Îndepărtat.
Sortimente de cimbru
Astăzi prin diferite ameliorări și amestecuri, există 48 de variante ale acestei plante, fiecare cu propria sa aromă și gust. Cimbrul de bază, cel cultivat tradițional la noi are aromă afumată, erbacee, şi uşor călduroasă ce amintește de cuișoare.
În grădina mea cultiv încă 9 soiuri ale acestei plante, ale căror miresme asezonează o gamă largă a preparatelor din bucătăria mediteraneană. Câteva amănunte despre aceast condiment, vă ofer in video-ul de mai jos.
Etimologia denumirii plantei cimbru
Numele „cimbru” provine de la vechiul cuvânt grecesc thymos care înseamnă „fum”. Planta era arsă în templele grecești pentru a arăta devotamentul față de Afrodita, zeița iubirii.
Utilizarea în gastronomie a cimbrului
Toate părțile plantei de cimbru pot fi utilizate ca verdeață aromatică – mănunchiurile de tulpini sunt utilizate pentru a condimenta tocănițe sau sarmale. Frunzele proaspete sau măcinate sunt bază a condimentelor pentru cârnați, alături de boia de ardei sau usturoi. Bază este cimbrul și pentru multe preparate mediteraneene, fie că vorbim despre pizza sau felurite preparate ce conțin carne sau pește.
Cimbrul uscat are o aromă mult mai intensă decât cimbrul proaspăt, așadar este important să luați în calcul acest aspect în momentul în care aromatizați preparatele.
