Busuiocul, acest “must” al bucătăriei mediteraneene are multiple utilizări în condimentarea preparatelor culinare. Cultiv busuioc în grădina mea, alături de celelalte plante aromatice despre care v-am vorbit în rubrica De vorbă cu aromele.  Așadar știu câteva particularități pe care am hotărât să le împărtășesc cu voi.

Am structurat acest articol ca să vă fie mai simplu de parcurs și sper ca informațiile prezentate să vă fie de ajutor dacă vă doriți busuioc proaspăt cules în orice anotimp și folosit în aromarea preparatelor pe care le gătiți acasă.

Busuiocul în preparate culinare

La fel ca oregano, busuiocul este una din plantele esențiale folosite în bucătăria mediteraneană. Frunzele proaspete și uscate conferă unor preparate ca pesto genovez, pizza, salata grecească aroma lor specifică dulce-sărată, subtilă de cuișoare.

Aromele sale sunt extrem de delicate și pot fi distruse cu ușurință în timpul gătirii. Așadar e bine ca busuiocul să fie gătit cât mai puțin, fiind adăugat în preparate la final, chiar înainte de servire. Aroma busuiocului merge foarte bine cu salatele mediteraneene, paste, legume, pește, pui și carne de vită. Soiuri diferite de busuioc sunt folosite și în bucătăria indiană sau thailandeză și aici pot vorbi despre curry sau supa iute-acrișoară.

Pentru a intensifica aromele este bine ca busuiocul să fie rupt în bucățele și nutăiat cu cuțitul.

Pe lângă tipul de busuioc cu care suntem familiarizați și pe care îl folosim frecvent, există numeroase alte soiuri cu arome diferite. Cum se folosesc in arp,area preparatelor culinare vorbesc în acest video.

Soiuri de busuioc

Nu voi enumera toate soiurile însă vă pot spune că în grădina mea pe lângă cel clasic – mediteranean, cultiv și busuiocul lămâiat, dar și pe cel violet, utilizat mai ales pentru platingurile rafinate.

Plantarea și îngrijirea busuiocului

Busuiocul este o specie anuală, ce poate fi inclusa in asolamentul de camp sau de seră. Cultura de busuioc realizată in camp necesită un sistem de irigare prin picurare. Aceste culturi pot fi inființate prin semântă sau plantat de rasaduri.

In cazul in care busuiocul se seamana direct in gradină, semințele se seamănă la o adâncime de 0.7 cm la 10-15 cm pe rând și 20 cm între răduri la sfârșitul lunii mai.

La 40 de zile de la plantat se realizeaza tăierea vârfurilor pentru prevenirea apariției florilor. Florile de busuioc diminuează aroma plantei.

Cultivarea busuiocului in ghiveci

Pentru cultivarea busuiocului in ghivece, este nevoie de un ghiveci cu diametrul de 15-30 cm, care să aibă un orificiu in partea de jos, pentru a-i permite apei să se scurgă și de un sol potrivit, bine drenat.

Mai întâi ghiveciul se umple cu pamant in proporție de trei pătrimi. Apoi, se udă solul, dar nu in exces. In continuare, se presară câteva semințe pe suprafata solului, lăsând 3-5 cm distanța intre ele și se acopera cu un strat de pământ de 6-7 mm.

Dupa o săptămână, semințele incep sa germineze, cu condiția ca solul să fie mentinut in permanență umed și temperatura constantă – 25-26 de grade Celsius.

Pe lângă udările care se fac atunci când solul este uscat aproape in totalitate, este indicat ca o dată la două – trei săptămâni, sa se afâneze solul prin greblarea lui cu un obiect cu vârf ascuțit. Astfel, rădăcinile se vor bucura de mai multi nutrienți, iar busuiocul se va dezvolta mai rapid.

Iarna este o perioadă importantă în dezvoltarea plantelor. Busuiocul poate fi crescut și in spații inchise, de exemplu, in bucătărie, lângă o fereastă bine luminată. Are nevoie de 5 ore de soare direct pe parcursul unei zile. Planta de busuioc trebuie udată in mod regulat o dată la 3-5 zile in funcție de calitatea solului. Se dezvoltă foarte bine la temperaturi de peste 25 de grade C.

Factori ecologici limitativi pentru cultura de busuioc

Temperatura

Plantele de busuioc sunt pretențioase fata de căldură. Semințele au nevoie de temperaturi de 25 grade Celsius pentru germinare.

Lumina

La fel ca temperatura, busuiocul are pretentii mari față de lumină. Acesta prefera mediile insorite.

Umiditatea

Planta de busuioc prefera solurile revene, fără exces de umiditate.

Solul

Busuiocul vegetează bine pe soluri mijlocii, bine drenate, reavene, afânate. Busuiocul crește pe soluri lutoase, aluviale, luto-nisipoase, nisipoase.

Planta de busuioc

Se consideră că busuiocul provine din Egipt sau India și a fost utilizat în Europa Centrală începând cu secolul al XIII-lea. Este o plantă aromatică stufoasă, înrudită cu  măghiranul, menta, rozmarinul, oregano și salvia.

Denumirea în limba latină este Ocimum basilicum și face parte din familia Lamiaceae