Humus, alternativă a rețetelor tradiționale fără carne

Suntem în plin post al Crăciunului acum când scriu acest articol. De aceea m-am gândit să ofer celor care se abțin de la delicii gastronomice purtătoare de carne și derivate sau vegetarienilor și veganilor, o alternativă zic eu, excepțională pentru o masă cu adevărat savuroasă.

Humusul, căci asta e rețeta pe care vreau să o prezint, este un preparat a cărui origine se pierde în istorie. De aceea este șunt și foarte interesante informațiile legate de el. Termenul vine din limba arabă și înseamnă chiar năut, componentă de bază a rețetei.

Eu am ales să prepar rețeta clasică de humus, cea care conține pe lângă năut fiert și pastă de tahini (vorbesc mai jos despre ea), ulei de măsline, lămâie, usturoi și chimion, pe care am îmbogățit-o la final cu ceva arome. Se face repede, nu necesită cine știe ce tehnici de gătire și este foarte gustoasă. SIngura condiție aș spune că este calitatea ingredientelor. Când vine vorba despre bucătărie orientală, aleg mereu să-mi iau cele necesare de la Gust Oriental. Îi cunosc pe cei care dețin magazinele, două la număr, ambele în Ploiești și știu câte eforturi depun să mențină un standard al calității foarte ridicat. Merită să vedeți (și să mirosiți..sic!) aromele condimentelor orientale așa că, dacă aveți chef, dați o fugă să vă convingeți. Dacă nu, plimbarea prin magazinul virtual are și ea rostul ei.

Așadar rețeta orientală de humus clasic –  4 porții

Năut  225gr
Pastă de susan (TAHINI) 100gr
Ulei de măsline 100ml
Apă de la fierbere sau apă rece 150ml
Usturoi 10gr
Suc de lămâie 5ml
Chimion 3gr
Sare 1gr
Piper 2gr

   

Cam astea sunt cele clasice, insă humusul este un preparat versatil ce permite o multitudine de variații, funcție de zona în care se prepară, dorința bucătarului sau inspirația de moment. Eu am îmbogățit savoarea acestei gustări cu

Turmeric 3gr
Ceapă caramelizată 3gr
Ardei iute 5gr

Merge excelent cu ceva castraveți proaspeți sau în oțet, gogoșari în oțet sau

Roșii concassè 100gr sau nelipsita salată libaneză – tabouleh.
Pentru servire folosiți – lipie sau pâine prăjită

100 de grame de Humus conțin:

  • 177 de calorii
  • 4,9 proteine
  • 8,6 lipide
  • 20,1 carbohidrați
  • 4 fibre

Se face simplu așa cum spuneam și mai sus. Năutul se lasă la hidratat minim 1,5 ore. Ideal ar fi să îl lăsați peste noapte să se hidrateze măcar 8 ore ca să se activeze proprietățile nutritive și să se scurteze timpul de fierbere. Se fierbe apoi în apă o oră – o oră și jumătate, până când boabele devin moi. Atenție și pentru hidratare și pentru fierbere este nevoie de o cantitate considerabilă de apă care să acopere boabele. Apoi boabele se vor lăsa la răcit, timp în care se pregătesc restul ingredientelor. Pentru a fi cât mai simplu, urmați pașii din video-ul de mai jos.

Prepararea care presupune blendarea amestecului din bol durează cam 10 minute, timp în care pasta devine cremoasă și omogenă, ușor tartinabilă. La final, înainte de a savura humusul, este bine să fie lăsat la odihnit câteva minute pentru ca aromele să se întrepătrundă. Se poate consuma lângă un bol de roșii concasse, împreună cu lipii sau pâine prăjită.

Să aveți poftă bună!

 

 

 

Istoria humusului

Povestea humusului incepe, in Babilon, unde legenda spune ca năutul era cultivat în grădinile mitice.  De-a lungul atâtor mii de ani, nautul a calatorit între Levant si  zona mediteraneană, motiv pentru care astăzi sunt multe națiuni care își asuma originea lui. Primele izvoare scrise despre existența humusului au fost descoperite în Egiptul Antic, în secolul XIII, în zona capitalei Cairo într-o carte de bucate.

Cu siguranță se știe că humusul este unul dintre primele feluri de mâncare ale omului.  Era foarte consumat în antichitate in Palestina, Egiptul Antic și Mesopotamia, dar și in Roma Antica, unde se vindea ca mâncare de stradă. Și grecii revendică humusul iar explicația vine din faptul că erau in relații comerciale cu arabii și de aceea influențe gastronomice din bucătăriile acestor popoare se întrepătrund. Faptul că rețeta s-a păstrat de-a lungul timpului, cu varietățile aferente stilurilor gastronomice ale diferitelor popoare, spune cam totul despre gustul și calitățile nutritive ale humusului.

Baclavaua, făcută în Orientul Mijlociu, se găsește și în bucătăria grecească. Iată așadar cum și alte preparate sau deserturi au fost împrumutate de la un popor la altul, mai ales în perioada de glorie a Imperiului Otoman.

Știați că?

Tinând năutul in apă timp de cel putin 8 ore inainte de preparare îi vei activa proprietatile nutritive și ii vei scurta timpul de fierbere.

La origine, humusul se mânca la temperatura camerei sau fierbinte. Se spune că ar fi mai gustos in acest mod. Încearcă dacă vrei și variantele acestea de a mânca humus la temperaturi mai înalte decât în mod curent, de la frigider.

Se scrie și humus dar și hummus? Se pare ca varianta humus a pătruns foarte bine in limba română și s-a impus de-a lungul timpului, eliminând consoana dublă, de dragul simplificării.

Una dintre principalele calități ale humusului este versatilitatea sa: se „pretează” la nenumărate combinații, de la condimente ca piper roșu cayenne, cuișoare, pătrunjel, busuioc, roșii uscate, ceapă de orice fel, verde, roșie, albă, chili verde si lime, tzatziki, jalapeno și coriandru până la nucă de cocos și curry, avocado, cartof dulce și chiar fructe atunci când se consumă ca desert.

„Dieta care conţine năut, deci și Humusul, aduce multe beneficii organismului: are efecte antioxidante şi antistres, normalizează tranzitul intestinal, protejează organismul împotriva bolilor de inimă, de insomnii şi de diferite forme de cancer. Deoarece are puţine calorii, năutul este recomandat în curele de slăbire. Dar mare atenție! De efectele pozitive ale acestei leguminoase nu pot beneficia bolnavii de gută sau cu afecţiuni renale, deoarece prin metabolizarea sa, năutul creşte nivelul acidului uric în organism” – Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *