Turmeric sau curcuma?
Nu sunt chiar identici termenii. De ce? Cu toate că este cunoscut și sub denumirea de curcuma, turmericul este doar una dintre speciile acestei plante.
Despre plantă
Condiment principal al bucătăriei indiene, unde se întrebuințează de mai bine de 4000 de ani, turmericul este o plantă perenă din familia Zingiberaceae, de origine asiatică, aseamănătoare cu ghimbirul, ca formă dar și din punct de vedere al intensității aromei. Acesta provine din planta Curcuma longa, care se cultiva in țări precum China, India, Indonezia, Taiwan sau pe continentul african, acolo unde clima este blândă și cu precipitații abundente pe tot parcursul anului. Rădăcinile plantei, rizomii ce se aseamănă cu cei ai ghimbirului, au numeroase ramificații groase, sub formă cilindrică și au culoarea galbenă – portocalie. Plantele din genul curcuma sunt recunoscute datorităa frunzelor lungi și lanceolate, verde deschis. Acestea se inmulțesc prin replantarea rizomului – cea mai importantă componentă a plantei din perspectiva beneficiilor aduse.
Compușii turmericului
Pudra de turmeric se obține prin fierberea, urmată de uscarea la temperaturi înalte a rizomilor de Curcuma Ionga. Ultimul pas al acestui proces este măcinarea fină, pentru obținerea produsului finit. Substanța activă din această pudră este curcuminul, care dictează culoarea și gustul amărui-picant al condimentului. Denumit si „sofran indian”, turmericul are un gust specific, puternic aromat, usor amarui, iute și mentolat. Pentru că aroma sa este pregnantă, folosirea in preparatele culinare trebuie facută cu moderație, existând riscul ca, în loc de a potența, să acopere aromele celorlalte ingrediente din preparat.
Turmericul în bucătărie
Folosesc turmericul în bucătărie și de fiecare dată când am nevoie de condimente sofisticate, dau o fugă la prietenii mei de la Gust Oriental. Acolo găsesc întotdeauna mirodenii proaspete, și mă pot baza pe proprietățile lor condimentare. Câteva informații despre turmeric sunt și in acest video realizat împreună cu cei de la Gust Oriental.
In bucătăria traditională indiană turmericul reprezinta un indrăgit condiment, cunoscând o largă răspândire datorită gustului său aromat specific si capacității de colorare a preparatelor, care devin astfel mai atrăgătoare vizual și par a conține mai multă grăsime decât au de fapt. Culoarea specifică a turmericului este dată de curcumina – considerată de unii specialiști a fi cel mai puternic compus antiinflamator natural. In afară de curcumina, turmericul mai conține carbohidrați, proteine, grăsimi, vitaminele B2, B3, B6, C și E, minerale – sodiu, potasiu, calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, zinc, uleiuri esențiale și fibre.
Pudra de turmeric face parte din amestecul de condimente curry. Preparatele bucătăriilor orientale conțin de asemenea turmeric pentru aromare. Humusul este unul dintre aceste preparate. Aveți rețeta aici – De asemenea fi adăugat la fripturi din carne de vită, porc sau pui, dar poate fi folosit și ca ingredient în sosul pentru marinată, impreună cu cimbru, miere și puțin muștar Dijon. Mai mult, in stare proaspătă, turmericul poate fi și murat. Proaspăt ras ori radacina uscată de turmeric pot fi utilizate pentru ceai, in timp ce pudra de turmeric poate fi adugată și în alte ceaiuri de fructe.
In sanscrită se folosea cuvântul „kunkuma” pentru faimosul condiment curcuma.
Turmericul se foloseste atât ca plantă condimentară si in medicină, cât și in alte domenii, cum ar fi obținerea vopselelor pentru haine. Un bun exemplu este reprezentat de robele purtate de calugării budiști, colorate cu turmeric. Turmericul se folosește și in industria beauty datorită proprietăților sale. Totuși, cel mai des este folosit in rolul de condiment in bucătărie